Page 5 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint
P. 5
Preambul
Conducătorii, bogăţii sau calamităţi pentru popoare
Se spune că Moise l-ar fi dojenit pe Dumnezeu pentru că a dat poporului lui
Israel un deşert în locul Tărâmului Făgăduinţei iar popoarelor păgâne, bogăţii
nemăsurate şi Dumnezeu ar fi răspuns: „stai Moise şi aşteaptă, să vezi şi ce
conducători le voi da”.
Se mai spune că, pentru conducători, mintea se împarte de către Sfântul Petru
şi că, pentru cei care nu ajunge minte, se împart diplome şi funcţii.
De-a lungul istoriei, evoluţia înspre succes sau dezastru a unor popoare, state
sau imperii a fost marcată în mod decisiv de conducătorii acestora, indiferent dacă
teritoriile pe care acestea se aflau, erau sau nu erau încărcate de bogăţiile lăsate
de Dumnezeu. Multe popoare s-au îmbogăţit din nimic şi la fel de multe au sărăcit,
cocoţate pe munţi de bogăţii pentru că, conducătorii acestora s-au complăcut într-
o luptă permanentă pentru supremaţia interesului sau orgoliului.
Nu pot fi trecute cu vederea atrocităţile provocate de unii conducători
împotriva propriilor popoare (genocidul comunist a aruncat la groapa comună mai
mulţi cetăţeni decât cele 2 războaie mondiale, khmerii roşii din Cambodgia şi-au
redus populaţia cu o treime în mai puţin de 4 ani şi multe alte exemple), în numele
unor iluzii care s-au dovedit simple utopii.
Una dintre cele mai interesante prezentări a modului de a se conduce o ţară
(asemănătoare cu perioada post-decembristă a României actuale ca două picături
de apă) a fost făcută de scriitorul englez Charles Dickens la mijlocul secolului al
19-lea, care prezenta modul de administrare englez cu „arta de a ştii cum să faci
ca să nu se facă”, prezicând pentru Anglia pericolul de a ajunge să-şi caute lăcaş
pe „strada inimii însângerate”.
Chiar dacă nu a ajuns în această situaţie, marele imperiu englez s-a destrămat
în mai puţin de 70 de ani iar vestita Anglie, rămasă cu mai puţin de 4% din
teritoriul fostului imperiu, a reuşit să iasă definitiv din criză, după alţi peste 70 de
ani.
5
