Page 15 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint
P. 15
de dezinformare, defăimare, instigare şi presiune, a făcut posibilă combaterea
elitelor şi ascensiunea mediocrilor; a amplificat tupeismul şi paranoia în
detrimentul bunului simţ şi a permis răzbunări ale frustraţilor sau solidarizarea
transpartinică pentru muşamalizarea abuzurilor, adâncind tot mai mult ruptura
între conducător şi condus sau între cetăţean şi omul de la ghişeu.
Rolul statului, acela de apărător al cetăţeanului, a fost abandonat. Statul a
devenit cel mai mare duşman al cetăţeanului prin menţinerea acestuia într-o
permanentă stare de stres şi în mod special, cel mai mare duşman al micului
investitor sau producător prin controale succesive şi repetate, prin măsuri sau
pretenţii financiare cu pronunţat iz politic sau prin alte măsuri aberante, care au
secătuit de disponibilităţi, orice încercare sau iniţiativă de a realiza ceva.
Favoritismele pe bucăţele au dus la dezbinare, ură şi tensiune între lucrătorii
din aceeaşi instituţie sau între diverse grupuri sociale şi a dezechilibrat orice
încercare de restabilire a echităţii, provocând numeroase anacronisme, frustrări,
decepţii sau discriminări.
Prin grija unor lucrători ai săi, sau chiar prin instituţii, care au favorizat
importurile sabotând producţia internă, România a devenit mare importator din
mare exportator, aruncând în derizoriu cultul produsului autohton în favoarea
produsului importat (mai slab sau mai vechi dar bine ambalat).
Stresul permanent în care este ţinută de mulţi ani populaţia, batjocura prin
luarea unor măsuri de către cei împotriva cărora ar trebui luate, refuzul analizării
propunerilor şi ideilor venite din afara grupului din care faci parte, solidarizarea
non valorilor (gata să-şi folosească puterea pentru perpetuarea dominaţiei),
ascunderea adevărului cu orice preţ sau luarea de măsuri aberante care aruncă
grupuri întregi de cetăţeni la asistaţi social, fac ca randamentul în muncă să fie tot
mai redus şi cheltuielile statului, tot mai mari.
Concomitent cu politizarea excesivă a instituţiilor şi cu generalizarea
abuzului de drept şi imposturii în toate sectoarele, s-a instalat practica prostituţiei
politice care, în fiecare moment cheie aruncă totul în derizoriu, prin metode
specifice fostei securităţi.
Pe fondul lipsei de experienţă politică post-revoluţie, a necunoaşterii limitei
până la care se poate admite politizarea şi a reticenţei faţă de unii foşti
conducători, frustraţii ajunşi pe diferite funcţii de decizie, au declanşat şi întreţinut
cea de-a doua revoluţie culturală de după ultimul război. Şi-au procurat pe căi
ocolite şi ilegale, diplome de specialişti care au stat la baza înlăturării elitelor şi la
15

